Sarcastic...

Iluzii,aluzii...si-am cazut iar in butoiu' cu melancolie.
Nu stiu de ce da' de fiecare data cand incerc sa vad lucrurile dintr-o perspectiva promitatoare,ajung sa fiu ranita,sau dezamagita...pot chiar scarbita.Poate am impresia ca lucrurile trebuie sa fie aproape perfecte si atunci cand ceva nu imi iese,ma pierd.
Nu stiu...
In orice caz,iubirea-mi joaca numai feste.Sau poate se razbuna...
Se razbuna pentru ca in ultima perioada am privit-o dintr-o perspectiva,um,hai sa zic "masculina" si sa abuzez de misoginismul feminin.
De ce?
Pentru ca am renuntat sa-l mai caut pe Mr.Right si m-am decis sa ma bucur de faptu' ca sunt libera si tanara si pot sa profit de ocazie si sa ma las purtata de val.
Probabil ca am ranit sentimente si am gadilat orgolii in jocurile mele.Dar se pare ca atunci cand ma simteam stapana pe situatie eram aparent mai mult decat vulnerabila si m-au durut si pe mine anumite chestii.
Da,intradevar,am profitat pe moment,mi-am savurat incet victoria si "prada" in acelasi timp.Da' orgoliul meu a avut de suferit in zilele de dupa...
Eh,chiar daca am incercat sa pornesc din start pe principiu' "Go for it,just have fun!",m-am simtit intr-un fel ranita.Si nu cred ca pentru faptul ca nu mai eram eu in control,ci mai mult pentru faptul ca imi doream mai mult.
Si-atunci ajung la ideea de la care am pornit:chiar daca am impresia ca las sentimentalismul acasa,capul meu tot la Mr.Right zboara...