Simt nevoia sa ma descarc...si chiar nu stiu cu cine sa vorbesc.Am senzatia ca o sa fiu judecata si aratata cu degetu'.In momentu' de fata n-am incredere in nimeni si nimic,nici macar in mine.Ma simt pusa la zid si astept,astept...nici eu nu stiu ce astept.
   De ce e asa greu sa intelegi,de ce e asa greu sa fii inteles?M-am saturat sa fac pe victima,dar nu reusesc sa-mi adun fortele si sa ridic capu' sus,sa ma scutur de praf si sa merg mai departe.Sunt mai mult decat constienta de faptul ca asta nu-i nimic,ca poate sa fie mult mai rau,da' poate ca ma complac in situatia asta de victima...n-am mai privit lucrurile din punctul asta de vedere pana acum.Eh,who knows?!
   Anyway,noi sa fim sanatosi ca toate trec!

I'm a mess! De cateva zile ma simt ca o bomba cu ceas , o bomba cu ceas ce sta se explodeze. Da'...anyway. Ochii mei plutesc in lacrimi la fiecare cacat cu tenta  emotionala. M-am saturat de mine,  ma urasc , m-am sautrat de ei , de toti , de tot!

Am I the only one?

Nu-nteleg cum poti sa fii asa truly,madly,deeply fascinata de o persoana pe care nici nu o cunosti. (Indragostita...e prea mult spus,mult prea mult.)

Atunci cand privirile vi se intersecteaza si inima ti se face cat un purice si bate ca nebuna si lumea se opreste-n loc si sunteti doar voi:tu si el. I can't be the only one.Please tell me I'm not the only one....

Si e aiurea,cat de aiurea...In momente ca astea as vrea sa stiu,macar pentru singura secunda ce gandeste.

Stiu cum saruti,cum imbratisezi...si pentru cateva secunde,minute,ore inima mea a batut la unsion cu a ta.

Nimic mai mult...

Am atatea intrebari fara raspuns...

Atatea intrebari de pus.

Sarcastic...

Iluzii,aluzii...si-am cazut iar in butoiu' cu melancolie.
Nu stiu de ce da' de fiecare data cand incerc sa vad lucrurile dintr-o perspectiva promitatoare,ajung sa fiu ranita,sau dezamagita...pot chiar scarbita.Poate am impresia ca lucrurile trebuie sa fie aproape perfecte si atunci cand ceva nu imi iese,ma pierd.
Nu stiu...
In orice caz,iubirea-mi joaca numai feste.Sau poate se razbuna...
Se razbuna pentru ca in ultima perioada am privit-o dintr-o perspectiva,um,hai sa zic "masculina" si sa abuzez de misoginismul feminin.
De ce?
Pentru ca am renuntat sa-l mai caut pe Mr.Right si m-am decis sa ma bucur de faptu' ca sunt libera si tanara si pot sa profit de ocazie si sa ma las purtata de val.
Probabil ca am ranit sentimente si am gadilat orgolii in jocurile mele.Dar se pare ca atunci cand ma simteam stapana pe situatie eram aparent mai mult decat vulnerabila si m-au durut si pe mine anumite chestii.
Da,intradevar,am profitat pe moment,mi-am savurat incet victoria si "prada" in acelasi timp.Da' orgoliul meu a avut de suferit in zilele de dupa...
Eh,chiar daca am incercat sa pornesc din start pe principiu' "Go for it,just have fun!",m-am simtit intr-un fel ranita.Si nu cred ca pentru faptul ca nu mai eram eu in control,ci mai mult pentru faptul ca imi doream mai mult.
Si-atunci ajung la ideea de la care am pornit:chiar daca am impresia ca las sentimentalismul acasa,capul meu tot la Mr.Right zboara...

"Pana la urma, sa fii liber inseamna sa inveti cate putin sa zbori..."

Te iubesc tu mâţă!

Am vrut sa plec departe pentru cateva zile,sa iau putin aer curat,sa ma bronzez,sa-mi pun ordine-n ganduri.

Am fost satula de tot,toti si toate.Si-am vrut sa uit de tot.

Am fost o saptamana departe de jungla orasului,de tot ce ma putea rani,sau bruia.

M-am desprins de tot,am stat la soare,la apa si am ras pana la lacrimi,seara tarziu,alaturi de o bere rece.

M-am incarcat cu forte proaspete,m-am intors mai plina de viata...

De asta aveam nevoie:

O cura de optimism,rasete,si iubire.

Iubirea ta.